Capitolul XXVI

CAPITOLUL XXVI

PENTRU RABDAREA IN BOLI

1) Un batran adeseori patimea si se imbolnavea. Si s-a intamplat intr-un an sa nu se imbolnaveasca si s-a intristat cumplit si plangea, zicand : m-a parasit Dumnezeu si nu m-a cercetat.

2) Un batran oarecare sezand deosebi la chilie, s-a imbolnavit. Neavand cine sa-i slujeasca, sculandu-se manca orice gasea in chilie. Si asa a facut multe zile, fiindca nu a venit nimeni sa-l caute. Dupa ce au trecut treizeci de zile, de vreme ce nu venise nimeni la el, a trimis Dumnezeu un inger sa-i slujeasca si a petrecut cu el sapte zile. Apoi si-au adus aminte fratii si au venit sa-l caute. Batand ei la usa, s-a dus ingerul. Iar batranul striga dinauntru : duceti-va de aici fratilor ! Dar ei stricand usa, au intrat si l-au intrebat, pentru ce striga. El le-a raspuns : treizeci de zile am patimit si nimeni nu m-a cercetat si iata, sapte zile sunt de cand a trimis Dumnezeu un inger care imi slujea si cum ati intrat voi, s-a departat de la mine. Acestea zicand, a adormit, iar fratii minunandu-se, au proslavit pe Dumnezeu.

3) Zis-a un batran : de-ti va veni boala, sa nu te scarbesti ! Caci daca vrea Stapanul sa patimesti cu trupui, tu cine esti de te necajesti ? Oare nu El poarta grija de tine in toate ? Sau fara Dansul traiesti ? Rabda, si roaga-l pe El, sa-ti dea cele de folos ! Aceasta este voia Lui, si deci sezi cu indelungata rabdare si mananca din milostenie !

4) Un monah nevoindu-se impotriva satanei, s-a impuns la ochi din greseala dar nu s-a rugat sa mai vada, ci rabda si pentru rabdarea lui i-a daruit Dumnezeu vedere si iarasi a vazut.