Părintele Marius

Prietenul Sfintei Teodora

Într-o zi de 7 august, Părintele Marius a urcat muntele Sihlei, ca oarecând Hristos cu cei trei Apostoli, muntele Tabor, pentru a se împărtăși de lumina pe care a lăsat-o Sfânta Teodora pe meleagurile nemțene.
Simțind sufletește prezenta Lui Dumnezeu în peștera sfintei, se roagă să-i mijlocească slujirea neîncetată a Liturghiei cerești.
Slujba terminându-se, Părintele se grăbește să ajungă la biserica din sat, unde trebuia săvârșit Paraclisul Maicii Domnului, apoi spre casa plina de oaspeți care îl așteaptă să-i serbeze ziua de naștere.
Pe drum, în mașină, părintele Marius este însoțit în chip tainic de Maica Domnului și Sfânta Teodora. O zi plină de încărcătură duhovnicească pare să se sfârșească odată cu apusul soarelui, doar ca Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Sale și a Sfintei Teodora, vrea să-i dăruiască părintelui cel mai frumos dar de ziua sa, SLUJIREA LITURGHIEI CEREȘTI.
În acest moment are loc accidentul. Părintele Marius este lovit în plin de un vehicul. Vine ambulanța, este transportat la spital și dus într-un salon. Pe patul de spital, cerul se deschide și apare Hristos șezând pe tron, acoperit ca oarecând de Lumina taborică. Vrând și el să se împărtășească de acea Lumina, în salon se aude glasul părintelui: „Iată, a venit Împăratul slavei”.
Trupul amprentat de Lumina lui Hristos rămâne în mâinile asistentei iar sufletul îi este luat de cele „două fecioare” și adus înaintea Marelui Arhiereu, spre a fi consacrat Liturghiei cerești.

„Hristos ne cheamă pe fiecare dintre noi să ne împărtășim de Lumina taborică.”

Părintele Marius împreună cu Maica Domnului și Sfânta Teodora ne pomenește acum la Proscomidiarul din cer pe cei ce l-au cunoscut: familie, prieteni și cunoscuți.

Hristos a înviat!
A. T.