Capitolul 28 Învierea lui Hristos, Arătările Mântuitorului Porunca Botezului

28, 1-8: După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a Săptămânii [Duminică], au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare, că Îngerul Domnului, coborând din Cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lu albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și sau făcut ca morți. Iar Îngerul răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus Cel rastignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeţi locul unde a zăcut. Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge inaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă. lar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească cenicilor Lui.

(28, 1) Matei 27, 56, 61 / Marcu 16, 1/ Luca 23, 56; 24, 1/ loan 20, 1(28, 2) Marcu 16, 3-5/ Luca 24, 4/ loan 20, 11-12 (28, 3) Daniil 10, 6 / Marcu 16, 5 / Luca 24, 4 (28, 4) Marcu 16, 5/ Luca 24, 5 (28, 5) Marcu 16,6/ Luca 24, 5 / loan 20, 13 (28, 6) Matei 12, 40; 16, 21; 17, 23 / Marcu 16, 6/ Luca 24, 6 (28, 7) Matei 26, 32! Marcu 14, 28; 16,7 / Luca 24,6/ loan 21, 1/ Faptele Apostolilor 1,3; 10,40-41/ 1 Corinteni 15, 5 (28, 8) Judecători 13, 22 / Marcu 16, 8/ Luca 24, 9-10, 22

Aceasta ce zice „sâmbăta târziu”, este deopotrivă cu cea zisă de Luca „la mânecare” (Luca 24, 1) și cu cea de la Marcu „foarte de dimineaţă, pe când răsărea soarele” (Marcu 16, 1), căci prin „soare” aici ni se cuvine să înţelegem zorile soarelui celui de dimineaţă, căci după ce apucă ceasul al VIII-lea al nopţii, de atunci se socotește începătura [începutul] zilei ce va să fie [ce urmează] și dimineaţa începe. Deci atunci era noaptea sâmbetei și începătură a Duminicii — pe care „una din sâmbete” o numește, căci „sâmbete” numeau zilele săptămânii, iar „una” pe cea dintâi. Întrucât „Duminica” este „una din sâmbete”, adică cea dintâi a zilelor săptămânii, căci după cea dintâi se zice [se numără] îndată și cea de a doua, apoi și ce de a treia și pe rând toate celelalte.
Deci a înviat Domnul Hristos când piatra încă era deasupra „mormântului”, iar după ce a înviat Dânsul vine și Îngerul ca să „prăvăleasca” piatra”, și să dea femeilor intrare la mormânt. Și se face „cutremur“ ca sse deștepte străjerii și să cunoască lucrul cel nou care s-a făcut.

Cele 3zile în mormânt

[…Iar Domnul a înviat a treia zi. Dar, cum se numără cele trei zile? Întru al VI-lea ceas“ al vinerii a fost răstignit, de la acesta până la al IX-lea ceas a fost „întuneric”— răstimp pe care noapte să-l socotești. lar de la al IX-lea ceas a fost lumină — aceasta este zi. lată, deci, o zi și o noapte. larăși, noaptea de vineri și ziua sâmbetei, a doua zi și a doua noapte sunt. lar noaptea de sâmbătă, până când se lumina de ziuă — căci de la luminarea de zi toată ziua se numără -—, iată a treia zi și a treia noapte.

Încă și în alt chip [altfel] poţi să numești [socotești] cele trei zile: vineri și-a dat Domnul duhul, aceasta este o zi; sâmbătă a fost înmormântat, aceasta este a doua zi. lar în noaptea Duminicii [pe când se lumina de ziuă] a înviat — deci din parte se numără și Duminica în loc de altă zi. Și așa iată cele trei zile! Căci și la cei adormiţi, de va muri careva pe la al X-lea ceas [spre seară], iar altul pe la ceasul I al aceleiași zile [dimineaţa], se spune că amândoi au murit întru aceeași zi.
Am și altă pricină să-ţi zic la aceasta, [anume] cum trei zile și trei nopți se vor număra. Deci, ia aminte: joi seara a făcut Domnul Cina și a zis ucenicilor

Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu” (Matei 26, 26). Deci, devreme ce stăpânire avea de la Sine a-Și pune sufletul Său, arătat este că de atunci S-a junghiat pe Sine, de când a dat ucenicilor Săi trupul, căci nimeni nu mănâncă ceva, de nu va fi mai întâi junghiat. Deci, numără: din seara când Își dă trupul Său și până vinerea, în al VI-lea ceas – o zi și o noapte; iarăși întunericul cel de la al VI-lea ceas până la al IX-lea și lumina de la al IX-lea ceas până seara — a doua zi și a doua noapte; noaptea de după vineri și ziua sâmbetei — a treia zi și a treia noapte. Și „sâmbătă târziu” a înviat Hristos. lată, așadar, plinirea [numărului] celor trei zile și trei nopți!
Matei a zis că Îngerul ședea pe piatră, iar Marcu zice că după ce a răsturnat piatra, ședea înlăuntru în mormânt, de-a dreapta (Marcu 16, 4-5). Oare, este aici vreo nepotrivire? Nu, ci cu urmare este că mai întâi s-a arătat Îngerul pe piatră, apoi, intrând femeile, Îngerul a mers mai înainte și iarăși s-a arătat înlăuntru, în mormânt, șezând de-a dreapta. Și femeilor le zice: „«Nu vă temeţi» voi, căci străjerii vrednici sunt de a se teme, dar voi, ucenițele Domnului, nu vă temeţi!”. Și după ce le izbăvește de frică, le binevestește lor Învierea, că se cuvenea mai întâi a scoate frica [a le izbăvi de frică], apoi a le binevesti. Și nu se rușinează a-L numi „Cel răstignit” pe Hristos, fiindcă întru Cruce, ca într-un semn de biruinţă Se laudă, pentru că toate bunătăţile ni le-a pricinuit nouă Crucea.

Iar EL, răspunzând, a zis: Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (4, 4) Deuteronom 8, 3 / Înţelepciune 16, 26 / Luca 4,4

Din Vechiul Testament este această mărturie și al lui Moise este cuvântul (Deuteronom 8, 3). Pentru că evreii au fost hrăniți cu mană, care nu eră pâine, dar prin cuvântul lui Dumnezeu împlinea toată trebuința lor și se prefăcea în toate cele ce le dorea cel care o mânca. Deci, fie că poftea iudeul pește sau ou sau brânză, acel fel de gust i-l da lui mana (Înțelepciune 16, 20-21).

Poala, credința, statuia

Matei 9,20-22: Și iată o femeie cu scurgere de sânge! de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. (21) Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă!2; (22) iar lisus, întorcându-se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (9, 20) Levitic 15, 25 / Marcu 5, 25, 27 / Luca 8, 43 (9, 21) Marcu 5, 28 / Luca 8 4 (9, 22) Psalm 40, 3-4 / Sirah 11, 21 / Marcu 5, 30, 34 / Luca 8, 48; 17, 19 Femeia n-a venit pe faţă, fiind necurată din pricina patimii și temându-se ca nu cumva să fie oprită (Levitic 15, 19-25). Și măcar deși socotea [credea] că se va tăinui de EI, însă nădăjduia că va dobândi sănătate, și numai de se va atinge de marginea hainei Lui, căci aceasta este „poala”. Iar Mântuitorul o vădește nu ca și cum ar fi poftit slavă [pentru Sine], ci ca să arate credinţa ei spre folosul nostru și ca să se încredinţeze și mai-marele sinagogii. Și îi zice „îndrăznește”, fiindcă ea se temea, ca una care furase darul. Încă și „fiică” o numește, ca pe o credincioasă. Și arată că de nu ar fi adus  ea credinţă, nu ar fi luat darul, chiar de erau și sfinte hainele Lui. Și spun : unii că această femeie a pus să se ridice o coloană [o statuie] întru care s-a însemnat chipul Mântuitorului, la picioarele căreia a răsărit o buruiană folositoare femeilor ce se aflau întru curgerea sângelui. Această coloană [statuie] a fost sfărâmată de necredincioși în vremea lui Iulian Apostatul!