Intervenția divină

Cum a citit Sfântul Calinic rugăciunile In locul Părintelui Argatu!

La Cernica Sfânta Liturghie era în fiecare zi şi Părintele Argatu ne spunea că este foarte important să nu lipsim de la nici o Sfântă Liturghie. Ştiu că eram foarte mulţi care mergeam la rugăciunile părintelui. După Sfânta Liturghie, era cineva care se ocupa să ne cheme la rugăciune. Noi toţi aşteptăm în tinda bisericii după Sfânta Liturghie ca să fim chemaţi. Dar într-o zi mi s-a spuscănu avem voie să ne ducem că părintele este ocupat. O doamnă foarte credincioasă a făcut semn cu mâna şi zice: – Părintele este la anchetă! Nu ştiam eu pe vremea aceea ce înseamnă o anchetă. Alta zice: -||l anchetează! Dar vorbeau cu foarte mare reţinere. Mă gândeam eu că poate asta e vreo şedinţă de-a lor călugărească. Nu ştiam eu pe vreme aceea ce este o anchetă. După revoluţie am citit foarte multe cărţi despre închisori şi cu cei din închisori şi am aflat ce este aia anchetă. Cum s-a terminat Sfânta Liturghie stam noi mult şi bine şi aşteptam ca să se termine ancheta. Eram mai bine dedouăzeci de oameni, stăteam cuminţi lângă racla cu moaştele Sfântului Calinic care era închisă. Tot aşteptam dar nimic, nu ne mai chema nimeni. Călugării închideau Sfântul Altar, puneau o sfoară de la care nu era voie să treci şi noi puteam să aşteptăm. O femeie care ştia rostul pe acolo, probabil era mai veche, zice:

– Astăzi nu ne mai cheamă la rugăciune, nimeni. Ne-am uitat unii la alţii dezamăgiţi şi asta e. Dar dintr-o dată, apare un preot lângă iconostasul de către raclă. Era slab şi bătrân, dar frumos. Cu toţii am încremenit! Ne întrebam, pe unde a intrat? Toţi şuşoteau întrebându-se de unde a apărut aşa dintr-o dată! S-a închinat la iconostas, dar la Sfântul Calinic, nu! A pus mâna pe raclă ca şi cum s-ar rezema, a oftat şi-a aşezat epitrahilul care era din bucăţi, nu ca cel de preot. ci asa cum au arhiereii.

Ca mai târziu să aflu că de fapt acela era omofor arhieresc, era de culoare galbenă, dar mai vechi. Avea faţa tristă ca şi cum asistase la sentinţa unui om condamnat pe nedrept. Avea ochelari pe nas. Toarta dreaptă a ochelarilor atârna în jos pe faţă, erau din sârmă. Era un om foarte plăcut. Toată lumea murmura, cine este şi pe unde a intrat? Cu o voce mai stinsă, uşoară, se uită la noi şi zice:

-Vă rog să nu mai vorbiţi şi fiţi atenţi la rugăciune, că eu pentru voi am venit, că mie nu-mi mai trebuie rugăciune. Eu pentru voi mă rog. Toată lumea s-a aşezat în genunchi în jurul lui. S-a format un cerc destul de mărişor. Eu eram la marginea cercului de către uşă cu ochii numai pe el. Ne-a cerut la toţi pomelnic. Am făcut şi eu o listă mare şi la urmă am pus un sectar. Am dat lista din mână în mână şi le-am adunat pe toate. Aşa de frumos s-a rugat dar n-am văzut să aibă carte. Şi totuşi parcă citea. La urmă ne dă la fiecare în mână pomelnicile, fără să greşească sau să le amestece. Când mi l-a dat mie. a zis: Pe această persoană niciodată să n-o mai scrii la pomelnice şi când a citit pomelnicul s-a oprit şi nu a citit numele sectarului. S-a uitat la mine lung şi când mi l-a dat mi-a zis:

-Să nu-l mai scrii că ăştia nu se mântuiesc. Ştiu că m-am ruşinat împăturindu-mi pomelnicul dar, într-o fracțiune de secundă nu mai era preotul. Eu nu l-am slăbit din ochi, dar când m-am uitat la pomelnic, cât a durat, o fracțiune de secundă, mai ia-l de unde nu-i! Aveam o mare curiozitate să-l văd unde se duce că nul-a văzut nimeni de unde a venit. Era aşa o pace şi mulţumire între noi. Femeile care erau de mai mult timp acolo, ziceau: -Cine să fie preotul acesta? De unde l-a adus să ne citească rugăciuni? O altă femeie spune: -Eu îi cunosc pe toţi din Cernica, că vin de mult aici, acest preot nu-i din Cernica. Altă femeie spune:

-Şi eu îi cunosc pe toţi, nu-i din Cernica, da. Şi a început să-i numească cu numele pe toţi preoţii. Am stat noi aşa un pic încremeniţi de uimire, apoi ne-am linistit. Eu mă tot
gândeam, cum de l-am scăpat pentru o secundă din ochi şi n-am văzut unde a dispărut? Mai târziu după ce am ajuns în mănăstire, am văzut o icoană originală cu Sfântul Calinic la părintele nostru şi la Mănăstirea Lainici. Aşa de mult m-a şocat când l-am văzut, acesta a fost preotul care citea rugăciuni la oameni în timp ce Părintele Argatu era anchetat.

Una dintre femei a zis că a fost trimis un preot să le citească în lipsa Părintelui Argatu şi că Sfântul Calinic a fost. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi! De atunci foarte mult îl iubesc pe Sfântul Calinic. Ca şi Sfântul Spiridon, Sfântul Calinic umblă pe pământ.

După mulţi ani în urmă a venit pe aici un părinte bătrân, foarte bătrân, care a fost coleg de facultate cu Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului şi cu Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei. Ne-a spus că el era seminarist când l-au canonizat pe Sfântul Calinic. S-a întâmplat o răzmeriţă în Sinod brovocată de oameni politici si câţiva arhierei au fost exilați pe la diferite mănăstiri. lar cu ocazia canonizării Sfântului Calinic i-a strâns pe toţi la Cernica la Sfânta Liturghie. Şi cum Sfântul Calinic era aşezat în raclă a zis Părintele Nicodim că i-au aşezat os la os şi le-a legat cu fir de aur. Zicea că adusese un anatomist de a făcut treaba asta. Şi cum erau ei în Sfântul Altar, arhiereii toți, cum nu se mai văzuseră unii cu alţii de mai mult timp şi era bucuria întâlnirii, au uitat să zică la apostol „Pace tuturor!” şi a zis Sfântul Calinic. Spunea Părintele Nicodim: „L-am văzut cu ochii mei cum s-a ridicat şi a zis: Pace tuturor!” . Mai spunea Părintele Nicodim, că a fost o slujbă înălţătoare de tremurau geamurile când cântau băieţii seminarişti.

Patriarhul Teoctist l-a însărcinat să scrie istoria românilor pe acest părinte. Dar părinţii din Cernica l-au izgonit din mănăstire şi acum locuia pe la Ploieşti la o Biserică a Sfântului Ştefan. Ne spunea că el când era tânăr, era colivar, avea talent la pictură şi uite de ce-i făceam cea mai frumoasă colivă la Sfântul Ştefan? Ca să mă primească la biserica lui. Acest Părinte Nicodim, la slujba canonizării Sfântului Calinic a zis apostolul şi tot aşa arhiereii n-au fost atenţi şi a zis Sfântul Calinic „Pace ţie cititorule” . Ne-a spus că de abia s-a mai putut mişca din mijlocul bisericii de emoții.

Ei, sunt sigură că Părintele Argatu a avut şi alte legături cu Sfântul Calinic, dar din smerenie le-a tăinuit.

Mărturisire scrisă

Fiecare dintre noi alcătuim biserica, și deci e bine să mărturisim. Am inceput un ciclu de mărturisi ieri, pe care îl voi continua. Am de gând să expun povețele și experiența mea de om slab și nevrednic de mila lui Dumnezeu. Nu vreau sa scot in lumină decât mila lui Dumnezeu care a fost cu mine, căci sincer am primit daruri mari de la Dumnezeu într-o perioadă scurtă a vieții mele, dar tot în acea perioadă am avut și căderi in patimi trupești, acum doar pot să spun după cum se spune în Pateric că „dacă omul se pocăiește in jumătate de zi se poate îndumnezei”. Eu am cunoscut taina aceasta și altele tocmai din experiența căderilor, căci căderea în păcat te smerește, și Dumnezeu te așează unde meriți, adică jos la picioarele Lui. Apoi, El pe măsură ce te smerești îți arată calea spre El, care este Calea. Și calea este să te lași povățuit în chip deplin de către un povățuitor care și-a biruit patimile prin Hristos, și așa că încet încet , creștinul în contact cu cei ce și au biruit patimile ajunge să cunoască taine de care nu este vrednic. Și eu păcătosul, am trecut printr-o astfel de experiență și pot spune că Dumnezeu și Maica Domnului mi a arătat atunci în anii 2008-2011 că dacă vrea Dumnezeu totul este posibil. Adică poți de la stare de păcat, să ajungi la o stare de purificare, de iluminare. Dar tu ca om trebuie sa faci o jertfă (și Dumnezeu îți va arăta prin persoane sfințite ce fel de jertfă trebuie sa faci) și trebuie să fii povățuit aproape zilnic de o persoană care are legătură directă cu Dumnezeu în rugăciune, adică cu o persoană sfințită prin care Dumnezeu îi revelează voia Sa pentru tine.
Sper că m-am făcut înțeles, cât de cât.
Rugați vă ptr mine păcătosul să ajung doar la starea de la care am căzut în 2009, altceva nu doresc și atunci știu că nu voi mai avea nevoie de nimica, căci îl voi avea pe El și pe Maica Domnului, căci dacă îl ai pe Dumnezeu nu mai ai nevoie de nimic.